Nici astăzi nu avem oră de trezire, dar deja suntem obișnuiți cu trezitul de dimineață și suntem dornici să terminăm ceea ce am început. Toată lumea este obosită iar eclipsa de luna de azi-noapte ne-a dat un pic peste cap. În ultimele zile am trecut toți prin diverse stări, ca într-un carusel emoțional.
Luăm micul dejun așa cum ne-am obisnuit: pateu, ceapă, roșii, castraveți etc și plecăm la ora 10 spre Casa Petric, la ultima zi de muncă.
Mai avem de terminat târnațul, pe care Alexandra îl tratează cu ulei de in, de vopsit ușile și ferestrele, de terminat camera 2 de tencuit, soba și de pus pâmânt între bârnele de lemn (din lateralul casei).
Deși suntem la capătul puterilor, fiecare vrea să își termine treaba. Așadar ne scoatem ambiția la suprafață și ne apucăm de lucru.
La un moment dat apare tanti Zina, care vine să verifice progresul nostru. Este foarte încântată de tot ce am făcut noi aici.
„Măi copii, ce bine arată paturile! Ce frumos le-ați vopsit. Și scaunele sunt așa de frumoase… vai, vai!” „Haideți să vedeți soba!” o cheamă băieții în casă, mândri de munca lor. Tanti Zina intră în cameră și se uită cu atenție la sobă. Câteva momente de tăcere ridică suspansul… „E perfectă, mai copii!!!” spune ea cu ochii mari și plină de încântare. „Din partea mea aveți nota 10!” „Phiu, mi-ai luat o piatră de pe inima! Am crezut că spui că nu e bine ceva”, răspunde Joe ușurat. „Apoi… nu e bine, atunci!” râde ea de noi.
Am discutat un pic despre compoziția lutului, povestindu-ne cum se făcea odinioară, folosind pământ, balegă de vacă, nisip și cenușă.
Partea bună este că ne-a revenit cheful de viață. Deși muncim într-un ritm mai lent, avem chef de glume și de joculețe.
Cerul s-a înnourat, vântul bate și se aud tunete din depărtare. Ultima misiune pe ziua de astăzi este să băgăm pământ între bârnele de lemn din lateralul casei și apoi încheiem o serie grozavă de muncă, plină de aventuri, învățături și umor.
La sfârșit, toată lumea este atât de obosită și flămândă, încât am uitat să ne bucurăm că am terminat și am fugit toți la masă!
După ce am mâncat ne-am odihnit o perioadă, apoi am organizat o drumeție la neolitic. Ca să încheiem frumos, am decis să ne petrecem seara acolo, cu un foc de tabără ca în povești, muzică și distracție. Nici măcar ploaia ce ne-a vizitat un pic nu a putut să ne strice veselia și voia bună! Legenda spune că ploua în pădure, iar la câțiva metri, unde eram noi, zeii focului ne protejau. Ori eram prea încantați de combinația ploaie-foc. Adevărul este că ne-a cam lipsit focul în această tabără. Dar în curând vom reveni la neolitic și activitățile vor curge mai ușor.
În concluzie, suntem recunoscători pentru grupul format și ne dorim să avem parte și pe viitor de oameni la fel de frumoși și muncitori. Scopul nostru a fost să le dăm o șansă să învețe și să experiementeze într-o mod util și ne-am trezit mai inspirați ca niciodată de inocența, deschiderea și inteligența lor. Suntem mândri și fericiți că i-am cunoscut și că am avut șansa de a lucra împreună!
Va urma…
Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand
Povestit de Elena Tănase