Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 10

Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 10

Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 10 3968 2240 La Origini

Razele soarelui pătrund în corturi, trezindu-i pe voluntari în jurul orei 8. Mai puțin pe cei din șură, unde temperatura este constantă. S-au trezit debusolați, pe la 9:30 și chiar ne-au mustrat: „Ne spuneți și nouă de ce nu a sunat clopoțelul?” Oameni responsabili, nu glumă!

Servim o cafea și micul dejun, timp în care ne facem planul pentru zilele ce ne-au rămas. Joe preia cuvântul.

Astăzi începem prin a face curățenie, terminăm ce mai avem de vopsit, terminăm soba, târnațul și pereții casei, ca mâine să ne rămână doar de strâns și ultimele retușuri. Aș dori ca mâine, fiind ultima zi, să terminăm totul în prima parte a zilei, apoi să avem după amiaza liberă, să faceți o plimbare sau să vă relaxați. Știu că ați muncit foarte mult în aceste două săptămâni și vă suntem extrem de recunoscători pentru tot ajutorul! Până la distracția de mâine seară, haideți să ne concentrăm să tragem tare azi, să avem zi scurtă mâine!

Zis și făcut! Ajunși la casă, Irina și Melania încep prin a sorta gramada de gunoaie scoase din casă: fiare, sticle, haine și tot felul.

În casă, Vlad și Joe poziționează lerul și calculează strategia pentru fixarea lui. Până este gata cobul pentru terminarea sobei, ei aplică fiertura de nuc pe lateralele casei. Cu soluția rămasă, Luiza tratează târnațul. Samy continua cu reparația pereților în casă, tencuind cu foarte mult spor și veselie. Un băiat foarte liniștit și cu bun simț, își face treaba conștiincios și este foarte fericit, ca toți ceilalți, pentru constribuția sa la proiectul nostru.

La 2 jumătate apare mâncarea. Ce bucurie! Cartofi cu usturoi și ardei copți cu sos roșu! Tanti Maruța este pe buzele tuturor. Încă o dată, ne încântă simțurile și ne dă forța și energia necesară. Deși avem pauză de odihnă o oră, nu toți au chef să se odihnească. Irina mai găsește ceva de smirgheluit, iar Vlad se apucă să mai strângă de prin curte. După amiază primim o vizită de la președintele Consiliului Județean Alba, domnul Ioan Dumitrel și câțiva colegi de-ai lui, care onorează invitația lui Joe.

Dl. Dumitrel s-a dovedit a fi foarte încântat de activitatea noastră. „Ne-ar trebui vreo 5 oameni ca Ionuț, să acoperim toți munții! Sunt impresionat că vine cineva de departe să ne arate ce valori și bogății avem! Îmi doresc ca exemplul lui să aibă un impact puternic și să vedem zona repopulatăcu turiști și, de ce nu, și cu localnici. Eu am mare încredere ca astfel de proiectele reușesc. Inclusiv noiam demarat un proiect în consiliul județean, în cadrul căruiaam făcut studii cu privire la arhitectura tradițională din județ pentru a le arăta celor care vin să construiască stilul arhitecturii pe care trebuie să îl respecte. Dar proiectul vostru este cu mult mai frumos! Sper să îi inspire și pe localnicii plecați la oraș sau în străinătate, să vină acasă și să se implice. Vă doresc mult succes în ceea ce faceți șivă asigur că vă puteți baza pe susținerea noastră. Mai mult, am discutat cu arhitecții de la urbanism și cu primarii pentru a proteja frumusețile locului și a preveni apariția construcțiilor în raza vizuală a celor ce vor circula pe drumurile noastre. Drumuri pe care le vom imbunătăți, cu siguranță! Un alt proiect la care lucrăm. Suntem optimiști și cred ca împreună vom reuși să trezim spiritul autentic al acestor meleaguri.”

Musafirii noștri au facut turul casei, am servit împreună un păhărel de jin ars, o bucată de slană cu ceapă, apoi i-am condus și către sectorul neolitic.

Echipa noastră de voluntari rămâne la casă pentru a termina activitățile zilei. Dar o ploaie nemiloasă apare ca din senin, așa că ne mișcăm pe repede înainte. Deși suntem aici de nici două săptămâni, ne-am adaptat foarte bine la condițiile meteo. Mai puțin Elena, care nu le-a luat în considerare când și-a lăsat telefonul în copac (la semnal), și acum el se bucură liniștit de ploaie. Oricum aici, în miezul naturii, nu ai nevoie de tehnologie. Interacțiunea dintre noi (noi La Origini, noi voluntarii, noi sătenii) ne hrănește sufletul și ne binecuvântează zilele!

Suntem recunoscători pentru fiecare reușită, oricât de mică/mare ar fi și încheiem fiecare seară cu un zâmbet satisfăcut pe buze, căci a mai trecut o zi în care am făcut lucrurile să conteze, iar trecerea noastră pe aici lasă amprente nu doar în casa Petric, nu doar pe pământul acesta bogat, dar și în inimile oamenilor ce ne-au primit cu atâta încredere în mijlocul lor. Ține-ne, Doamne, sănătoși, să avem forță de muncă și vreme mai bună în zilele ce vor veni!

Va urma…

Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand

Povestit de Elena Tănase






amet, dolor dolor. porta. lectus luctus non sit id suscipit Nullam mattis