Ora 12 ne prinde extrem de liniștiți. Să fie oare de la oboseala muncii ori a nopților pierdute?
Dacă te plimbi pe drum, pe măsură ce te apropii de noi, nu se aude nici un sunet, de unde în alte zile răsunam de la un kilometru. Nu avem muzică azi, nu avem nici prea multă energie. Fetele se joacă „ce încape într-o valiză„ în timp ce pregătesc materialul pentru sobă. Aceeași compoziție de ieri: două găleți de pământ, una de nisip și aproximativ 3 litri de apă.
În casă, cei trei muschetari (Gabi, Joe și Vlad) lucrează la sobă și se mișcă destul de repede. Au montat cenușarul, plita și au fixat lerul (cuptorul) în sobă.
După masa de prânz, ne apucăm să culegem frunze de nuc pentru fiertura cu care vom spăla bârnele de lemn. După cum ne-a explicat Gabi, aceasta trebuie să fiarbă câteva ore, să scadă apa și să rămână o soluție ușor vâscoasă care să îți coloreze degetele.
Joe și Melania pregătesc vopseaua pentru tocărie și mobilier. Melania devine repede coordonatoarea acestei activități, arătând tuturor tehnici și secrete. Vom vopsi așa cum era mobilierul inițial. Toți sunt extrem de încântați de această noua activitate, mult așteptată. Prima piesă de mobilier vopsită este unul dintre cele două cadre de pat. Patru – cinci persoane l-au înconjurat, atacând din toate părțile cu pensulele pline de vopsea.
Irina, una dintre arhitectele în devenire, se plimbă prin curte cu chitul și spatula, reparând cariile mobilierului peste care au trecut anii. Este o fată extrem de veselă și curioasă, plină de întrebări existențiale. Chiar ne-am mirat că este la facultate la arhitectură și nu la filosofie! Are o mare înclinație către artă: cochetează cu instrumentele și muzica, îi place pictura și, de asemenea, scrie poezii foarte profunde.
Dar Irina nu este singura artistă pe care o avem printre noi. Roxana, când face câte o pauză, se plimbă prin curte cu un vechi prieten, aparatul foto. Folosindu-și pasiunea și viziunea artistică, ea conturează cu grija tabloul zilei. Liniștită, în calmul ei caracteristic, își surprinde colegii și frumoasele peisaje, fără să uite să pună în evidență Casa Petric.
Într-un colț al curții, extrem de cuminte și tăcut, Samy supraveghează și întreține focul fierturii. Gabi coboară să verifice zeama de la fiertură, scoate cărămida ce presa frunzele de nuc și învârte în apă. „Da, mai trebuie să fiarbă o perioadă. Din când în când, mai luați și mai gustați!„ ne sfătuiește el glumeț.
Ziua este pe terminate, soba arată foarte bine, iar Joe și Vlad au învățat foarte multe de la Gabi. Joe abia așteaptă să o ridice pe următoarea. Dar până atunci, băieții au de terminat singurei această sobă! Sperăm să îl revedem curând pe Gabi, noul nostru prieten, ce s-a integrat foarte armonios în grupul nostru! Când te rupi de oraș și te cufunzi în natură, se schimbă atât nevoile cât și perspectiva asupra vieții. Aici toți suntem prieteni și ne acceptăm cu ușurință diferențele.
Seara se lasă cu veselie multă și multe amintiri despre cei care astăzi nu mai sunt cu noi. Raul este des pomenit, iar glumele lui încă răsună, menținându-l alături de noi.
Va urma…
Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand
Povestit de Elena Tănase