Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 07

Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 07

Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 07 3968 2240 La Origini

Dis-de-dimineață, la ora 7:20, Joe se plimbă prin campus și prin șură, cu clopoțelul lui magic, strigând cu un mare zâmbet pe față: TREZIREAAAA!!!

După micul dejun ne urnim spre frontul de luptă. Deși avem o mică întârziere, este musai să ne mobilizăm, căci după masa de prânz, 3 persoane dragi vor pleca. Nimeni nu își dorește asta, dar responsabilitățile bat la ușa conștiinței.

Haideți să nu devenim melancolici, ci să ne apucăm de treabă! Imediat, oamenii se organizează. Deja fiecare știe ce are de făcut așa că lucrurile curg ușor și cu multă veselie. David și Samy lucrează la prima cameră, acoperind cu material fisurile și degradările identificate de Vlad. Afară, norocoșii câștigători la călcat pământ astăzi sunt Raul, Melania și Irina. Raul le asigură cantitățile necesare de pământ, nisip, apă și paie, iar fetele țopăie pe ritmurile populare ce se aud în fundal, câlcând și amestecând cu multă energie cobul.

Cu materialul pregătit de „țărăncuțele” noastre, Alexandra și Diana tencuiesc suprafața casei. Înăuntru, Vlad a ajuns la camera nr. 2, unde sparge liniștit, cu ciocanul lui de zidărie, bucățile de perete deteriorate. Prima dată testează cu lovituri ușoare rezistența peretelui, apoi îndepărtează tencuiala ce urmează a fi înlocuită. Dorim să conservăm cât putem de mult și să aducem cât mai puține modificări.

Nu te mai saturi de pereții aștia, măi Vlad!” „Eu?! Ei nu se mai satură de mine…” În stânga casei, pe iarbă, două uși mari verzulii stau întinse la tratament. Roxana și Luiza le masează cu șmirghelul și peria de sârmă, pregătindu-le pentru a fi vopsite la sfârșitul săptămânii. O surprindem pe Luiza frecând ambițios un mâner vechi, care cu greu își arată adevărata față din spatele ruginii. Nu trece mult, că apare Joe cu mașina încărcată cu saci de pământ și nisip.

Bravo, Luiza! îi spune el. Foarte frumos ai scos mânerele! Dar știi că avem soluție pentru îndepărtat rugina, nu? „Serios?!?!” spune Luiza șocată, încercând să își amintească discuțiile în care se stabilea planul.

Bravo, Roxana! Și la tine a ieșit foarte bine ușa. Dar să nu vă chinuiți prea tare. Asigurați-vă că este suficient de neted si nivelat lemnul, ca să putem vopsi peste.”

Cristina recondiționează un cadru de pat și o noptieră, folosind flacăra și șpaclu. A preluat această activitate deoarece stăpânește tehnica foarte bine.

În pauzele lui de la spart pereți, Vlad se plimbă prin curte, cu aparatul foto de gât, filmând și pozând, imortalizând astfel oamenii în plina desfășurare a activităților. Unii se arată încântați și adoptă fel și fel de posturi amuzante, alții sunt mult prea concentrați să îl bage în seamă.

Ne întoarcem la fațada casei, unde lucrează cu foarte mult spor Joe și Diana. Suntem foarte mândri de Diana, care a învățat repede cum se manevrează acest material. Aruncă și modelează cobul ca o adevărată expertă, doar învață de la cei mai buni, nu!? După anii de muncă la sectorul neolitic, am putea să îl numim pe Joe „Maestrul Lutului”.

Alexandra i s-a alăturat Cristinei la restaurarea mobilierului. Este în al doilea ei an La Origini și este foarte încântată de diversitatea activităților din acest an. Într-adevăr, tabăra de restaurare este destul de complexă și poți învăța foarte multe. Dar nici cunoștințele Alexandrei nu trec neobservate, ajutând pe fiecare cu sfaturi sau informații.

Revenim la domnișoara Luiza, care nu pare să aibă o zi prea bună. După ce s-a luptat cu mânerele ușii (un mâner normal și unul rotund amplasat la mijlocul ușii), ea are parte de altă „surpriză”. Când întoarce ușa pe partea cealaltă, începe adevărata „distracție”. De sus până jos, ușa este toată neagră de la praful și timpul așternute peste ea. Cu peria de sârmă și șmirghelul, cu mâna încleștată și spatele înțepenit, Lizuca încearcă să își adune ultimele puteri. Mai avem jumătate de oră de muncă. Dar nu mai poate. Face pauză 10 minute apoi se întoarce. Alexandra vine să o ajute. Cu doua perii de sârmă, câte una în fiecare mână, ea pare a fi un bucătar japonez ce feliază ușa.

Și Vlad este extenuat. Se așează pe marginea Cuptoriei și scoate bocancii din care curg șiroaie de moloz. Toți suntem extrem de obosiți astăzi, dar vrem să încheiem dimineața cât mai eficient posibil.

Cu durere în suflet, ne luăm apoi rămas bun de la Raul, Cristina și David. Le mulțumim că ne-au fost alături, ne pupăm și ne îmbrățisăm cu toții! Nici unul nu pare nerăbdător să ajungă la oraș și ne promit că se vor întoarce în săptămânile ce urmează.

Fără Joe și Cristina, lui Vlad îi revine responsabilitatea de a organiza voluntarii și de a se asigura de buna desfășurare a activităților. La ora 17 suntem în drum spre Casa Petric.

Într-o parte cerul este albastru, frumos, aproape încurajator. În schimb, în cealaltă parte a cerului, multe straturi de nori gri întunecați încalecă cu repeziciune spațiul, aducând cu ei tunete și vânt. Ajunși la casă, Vlad se asigură că fiecare știe ce are de făcut. Ne luăm fiecare uneltele și instrumentele și dăm drumul la treabă. Și la muzică!

Samy continua cu tencuitul în casă, 4 fete curăță lateralele casei, o fată curăță târnațul și una mobilierul. În jurul orei 18 se pornește o mică ploicică de vară, foarte măruntă și deloc rece. Slavă Domnului că a durat doar câteva minute și nu ne-a încurcat din treaba noastră.

În curte, o găsim pe Melania preocupată. A primit de restaurat un articol de mobilier foarte interesant și foarte delicat. O ladă de zestre, cu motive desenate pe ea.

A fost aplicat ca un fel de baiț și modelele acestea au fost făcute cu un instrument gen pieptene cu 8 dinți. Din cauza timpului s-a înnegrit și arată urât să o lăsăm așa. Dacă dau cu apă să o spăl, se duce tot baițul, dar nu am ce să îi fac. Aș putea să refac eu modelul, dar cred că o las așa și îi cer părerea lui Joe când se întoarce.”

Fetele care se ocupă de lateralul casei nu au o muncă prea ușoară. De fapt, nici una dintre muncile de aici nu este prea ușoară. De aceea, după aproape o săptămână jumate suntem extrem de obosiți. Încheiem ziua de muncă prin a curăța bârnele din lateralul casei cu peria de sârmă, apoi le spălăm bine cu o cârpă umedă.

Va urma…

Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand.

Povestit de Elena Tănase.