Suntem în vara anului 2018, departe de oraș și agitația lui. Într-un loc uitat de lume, am uitat și noi de ea și ne concentrăm pe lucrurile care contează cu adevărat pentru noi. Muzeul Viu este proiectul nostru de suflet, prin intermediul căruia ne întoarcem la origini și împărtășim asta lumii. Lumea noastră este micuță acum, dar cu fiecare experiență, cu fiecare tabără și cu fiecare vizitator creștem și ne dezvoltăm.
Cum spuneam, suntem în luna iulie, dar nu am simțit deloc această vară. Ploile au fost alături de noi încă din luna mai și pare că trăim la nesfârșit un tablou primăvăratec. Suntem în satul Tecșești, din județul Alba, așa cum obișnuim să ne petrecem verile de 4 ani încoace. Locul este prea frumos pentru a fi descris în cuvinte. Suntem înconjurați de munți, văi și coline. Peste tot unde te uiți, rămâi fascinat de verdele captivant al naturii. Satul nu este foarte mare, iar casele se întind pe câteva coline.
Aici trăiesc o mână de oameni. Au rămas foarte puțini. Copiii le-au plecat la oraș ori în străinătate, dar ei nu au putut să își părăsească meleagurile. Cei care au încercat să o facă, s-au întors cu sufletul însetat, căci liniștea ți-o găsești acolo unde îți sunt originile. Oamenii, deși în vârstă, sunt plini de viață, iar ochii lor poartă o blândețe de nedescris. Una dintre cele mai mari satisfacții pe care le avem locuind aici, este să stăm cu ei de povești și să îi ascultăm. Au mare nevoie să fie auziți iar noi avem nevoie de înțelepciunea bătrânilor noștri.
Locul este plin de povești și legende. Dacă ești un bun ascultător, povestitorul te va gasi. Fie printr-un copac deosebit, or un bătrân iscusit în ale vorbelor, poveștile de aici au modul lor frumos de a ieși la suprafață. Mai sus de noi se afla vârful Piatra Cetii și „Gaura fără fund” (Avenul din Piatra Cetii). Numeroase legende au luat naștere la poalele acestui munte ce poarta chipul regelui Decebal. În „Gaura fără fund” dormea balaurul ce controla vremea și aducea ploi și grindină. El putea fi îmblânzit doar de către un solomonar, un bătrân șchiop ce colinda lumea pentru a vedea cine este mărinimos și cine nu. Din Valea Pietrelor avem numeroase povești cu zgripciorile, blesteme asupra celor care au îndrăznit să calce legea pământului (spre exemplu, dacă dormi lângă anumite pietre, te poți trezi fără auz or văz, căci tre să lași ceva locului), spiritele rele sau bune, legendele stâncilor, fete furate și multe altele. În cel mai îndepărtat punct, un pisc înalt și ascuțit, aflăm povestea morții lui Decebal. Piatra Cravii se spune că ar fi locul unde acesta și-a luat viața, lângă ultima cetate cucerită de romani.
Așadar simțim o adevărată binecuvântare și responsabilitate față de acest colț de rai, ce ne-a primit în sânul său. Vară de vară, zi de zi, ne concentrăm toate forțele și toată energia pentru a crea ceva de care să se bucure generații întregi. Așadar, începem aventura? Astăzi este Duminică și avem un motiv în plus de sărbătoare. Șura este pregătită, sarmalele sunt calde și noi așteptăm cu sufletul la gură primii colegii din această tabară. La ora 17 urcă mașina plină-ochi cu bagaje și echipa de studenți voluntari. Vine și ploaia, odată cu ei. Dar asta nu pare să îi deranjeze prea tare. Un pic uzi, par nerăbdători să-și aducă contribuția în acest fantastic proces. Imediat, locul se umple de râsete și voie bună!
Șura stârnește reacții puternice! Unii sunt extrem de entuziasmați de patul de paie de la înălțime, alții întâmpină dificultăți și văd asta ca pe o provocare. Odată ajuns aici, nu ai cum să pleci neschimbat, fără să înveți măcar un lucru nou despre tine.
Ne armonizăm cu locul, ne cunoaștem unii pe alții, apoi ne așezăm la masă unde ciocnim un paharel pentru noi începuturi și ne delectăm cu o porție gustoasă de sarmale cu mămăliguță făcute de localnici.
Pe seară, facem o mică ședință; un scurt istoric al proiectului și o descriere a acțiunilor ce urmează să le întreprindem. De asemenea, stabilim împreună câteva reguli referitoare la folosirea și păstrarea echipamentului, la locul de spălat vasele și la spațiile amenajate pentru duș, toaletă și corturi.
Seara se încheie devreme pentru unii. Drumul până aici a fost lung și anevoios dar acum se pot odihni în mijlocul naturii. Fără semnal la telefon, rupti de lumea virtuală, ascultând natura în deplinatate ei. În fiecare poți vedea o dorință mare de a trăi ceva nou. Această aventură începe cu experiența primei nopți dormite în șură, alături de prieteni sau necunoscuți.
Luna se ridică mândră, parcă urându-le și ea ‚bun venit’. Bun venit, oameni dragi, și noapte frumoasă să aveți!
Va urma…
Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand.
Povestit de Elena Tănase.