Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 04

Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 04

Jurnal de lucru Casa Petric – Restaurarea arhitecturii tradiționale. Ziua 04 1905 1076 La Origini

Ne trezim un pic șifonați după ziua plină de ieri. Suntem cam buimaci dar deja ne facem planuri pentru dușul de după-amiază.

Începem dimineața mai târziu și plecăm spre muncă la ora 9. Nu este timp de pierdut. Băieții trebuie să intre și să termine de spart peretele în ultima cameră. Din păcate, întâmpinăm mici probleme. Din cauza umezelii, a mucegaiului și a trecerii timpului, grinzile de lemn din tavan s-au deteriorat. Găsim găuri în tavan, care este în întregime din lemn, acoperit cu tencuială. Ba, chiar mai mult, dintr-o parte a tavanului curg furnicile ca ploaia!

Fetele se ocupă în continuare de recondiționarea mobilierului. Diana și-a preparat o pastă din praful de la șlefuit și chit universal, cu care chituiește un scaun mâncat de carii. Ea este studentă la stomatologie și acum învață să plombeze altfel de carii. Din păcate, pasta nu s-a colorat (acesta era rolul praful de la lemn), dar scaunul va fi vopsit și va arăta ca nou! La soare, patru voluntari mărunțesc paiele, ca sa le putem amesteca cu pământ și apa.

Starea zilei este: relaxarea. Ne-am obișnuit cu munca, unii cu alții, muncim cuminței iar în aer plutește o atmosferă armonioasă. Ba chiar muncim dansând! Cu boxa și telefoanele încărcate, muncim cu și mai mult drag! Ce important este să pui pasiune în ceea ce faci și, pe deasupra, să ai alături oameni atât de minunați! Acțiunea se desfășoară lin și eficient, iar noi ne bucurăm de fiecare moment petrecut aici. Chiar și vremea ține cu noi! Deși a burat un pic azi-noapte și avem câțiva nori albi pe cer, soarele reușește să se strecoare și să ne mențină voia bună.

Ne apucăm de materialul de umplutură pentru camera de la mijloc. În timp ce fetele calcă cobul în picioare (nisip, pământ, apă și pleavă – paie mărunțite) în casă se fac ultimele pregătiri. Se curăță peretele din spate al camerei din mijloc, până la grindă, scoțându-se tot molozul din cercuiala de lemn pentru a putea fi aplicat materialul.

Seara, când ne întoarcem la a doua tură de lucru, începem să aplicăm cobul în cameră și reușim să acoperim aproape jumătate din suprafața peretului, până la sfârșitul zilei.

Toată ziua am avut semne de ploaie, dar am sperat că nu va fi cazul, până când….

Plouă!!!” strigă Cristina, simțind câteva picături. „Aaaa….” (se aud câteva voci în cor). „Aaa…. Nu ‚aaaa’! Fânul, nisipul, pământul!!!”, continuă Cristina. În secunda următoare, ca din senin, pornește o răpăială, ce ne agită pe toți. Fiecare alergă prin curte să adăpostească materialele, hainele și uneltele. Ploaia însă nu ne împiedică să muncim. În casă, se lucrează de zor la tecuiala pereților. Într-o parte se dă jos, în alta se pune. Ceilalți se înghesuie pe prispa Cuptoriei, cântând în cor Purple Rain, melodie ce a găsit momentul oportun să apară în playlist.

Folosiți-vă de noi, suntem vrednici de muncă!”, spune Raul, care a devenit ușor comendiantul grupului. „Mai, fata mea, vezi că mi-ai făcut mare deranj la scândură, de n-ai avea parte de ele!” strigă Raul către Irina, râzând isteric.

Raul”, strigă David de pe târnaț, „vezi că se continua cu tencuiala în casă! Trebuie să luăm și nisipul de afară și să îl băgăm în casă!” „No, mi s-o terminat distracția!” îngână Raul făcându-și curaj prin ploaie.

Între timp Irina curăță cu grijă fațada casei de tot molozul picat, pregătind astfel stratul suport pentru tencuirea fațadei.

După ce iese soarele, primim o vizită de la vecinul nostru nea’ Partenie. Vine vesel la noi, însoțit de doi câini mari și albi, flocoși și frumoși foc. Ne întreabă de vorbă, ne laudă vrednicia și se dă la glume cu noi. Până o vede pe Roxana, care slefuia cumințică un scaun. „Ia uite mă, iar a venit tânăra asta, o cunosc! Ia fii atent”, îi spune el șmecherește lui Popa, „fata asta are probleme cu mine! Hahaha!” Nea Partenie privește cu bucurie la toți copii care muncesc de zor prin ogradă.

„Mai Ionuț, te zdrobești aici de muncă!” „Ce-am facut?! Ce-am facut să nu ma zdrobesc!?”, se miră Ionuț. „Lucrezi, nu stai deloc.” „Da matale ai stat?” „Eh, a stat amaru’! La Alba-Iulia și înapoi… he-he… E de muncă! Nu-i de stat!”. „Lăbuș, hai! Hai acasă că-i târziu și copii aștia trebuie să-și gate treaba.” își strigă Partenie câinele, îndreptându-se agale către casa-i.

După ce am terminat de tencuit prima cameră, obosiți, ne întoarce la casă, servim cina și apoi ne retragem la o ultimă șușoteală și hăhăială înainte de somn.

Va urma…

Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand.

Povestit de Elena Tănase.






facilisis sem, Sed ut consectetur id odio fringilla