Jurnal de lucru 2018 – Sectorul neolitic. Ziua 05

Jurnal de lucru 2018 – Sectorul neolitic. Ziua 05

Jurnal de lucru 2018 – Sectorul neolitic. Ziua 05 1200 1600 La Origini

Cu puțin înainte de ora 8 clopoțelul magic dă trezirea! De câteva nopți încoace ne băgăm la somn mai târziu, căci cerul este mult prea captivant pentru a intra în cort. Să nu mai menționăm că în această perioada se pot vedea Perseidele! Ploaia de stele a devenit o adevărată vânătoare pentru noi, căci un cer atât de mare și înstelat îți fură privirea numaidecât.

Prin urmare, fetele sunt moleșite și se trezesc destul de greu. Bea, în schimb, are o energie și o limbarniță ce ne bulversează pe toți! Încet-încet, ne vine tuturor pofta de viață. Veselia noastră o poți auzi din depărtare. La ora 10 dăm drumul la treabă. În această dimineață ne vom concentra atenția pe Coliba Bucătarului și îi vom da îmbrăcăminte nouă. Pentru asta avem nevoie de un cob fin, lăptos, cu mai multă apă. Va fi mai mult de muncit la sortatul pământului de pietre.

În paralel, în Coliba Vraciului se va începe construirea patului. Pentru această acțiune avem nevoie de 6 crăcane groase de alun cu terminație în formă de „Y” – ascuțite și arse în capăt, peste care vom pune 2 bețe groase ce vor forma cadrul patului – și de multe rămurele subțirele dar rezistente, cu care vom face împletiturile. Apoi, peste tot acest schelet se va așeza o saltea de paie. Bea, Joe și Samy încep prin a pregăti bețe în forma de Y (picioarele patului).

Cornelia, ca în fiecare dimineață, este activă precum o furnicuță. Spală vasele, pregătește focul și vatra pentru bucatărie și le dă o mână de ajutor bucătăreselor Doina și Dana.

La Coliba Bucătarului am început deja să tencuim. Din când în când Joe este chemat să verifice consistența lutului și munca fetelor. După ce primul perete este gata, fetele învață cum să îl finiseze, cu mâna sau bidineaua foarte ude, cu mișcări lente de jos în sus.

La prânz servim ciorbă de varză, ciorbă de legume și tocaniță de cartofi făcută la ceaun. După ce ne servesc masa, bucătăresele noastre vrednice se retrag la casă pentru bine meritata odihnă de prânz.

La 17:30 noi ne reîntoarcem la treabă. Fetele își reiau activitatea la cob, Joe și dl. Lucian lucrează în continuare la pat, iar cei trei muschetari strâng fânul cosit de Paul, și fac o căpiță în spatele Colibei Vraciului. Asta-i numa bine, vom aprinde focul mult mai ușor de-acum!

Deși e soare, afară este răcoare. Dar când muncești, nu te mai deranjează nimic! Iar colegii noştri sunt foarte harnici și concentrați pe ceea ce fac. Atât de concentrați, că nici nu au băgat de seamă că în cortul de gătit se pune ceva la cale. Bucătăresele noastre s-au apucat de făcut gogoși! Poate nu vi se pare ceva ieșit din comun dar, de câteva zile, la călcatul cobului se discută numai rețete de cozonaci și gogoși. Munca din vârful muntelui trezește în noi pofte nebănuite și „frământatul” pământului ne inspiră! Gogoși și o porție de mămăliguță cu brânză și smântână – tot ce ne dorim acum!

Ne amuzăm de Simi, care este un pic stângaci cu furca, dar în urma lui rămâne curat iar asta e tot ce contează. La Tecșești nu înveți doar să construiești case, ci te întorci cu adevărat la originile tale și la viața pe care o trăiau strămoșii tăi. Înveți să strângi fânul, să faci focul și să îl duci la rang de artă (nu arunci lemnul ori-și-cum în foc), să faci plăcinte, să-ți împletești părul și multe altele. Partea frumoasă este că și noi învătăm de la voluntarii noștri dragi!

Să ne întorcem la Coliba Bucătarului. Joe a venit să vadă cum decurg lucrurile și pare foarte mulțumit. Fetele însă, nu sunt la fel de mulțumite. Parcă presimt ele ceva… „E foarte bine cum ați făcut.” „Dar uite, se crapă!” „Nu-i nimic. Peste el, o să dăm un strat subțire de lut, un pământ galben foarte fin, care o să acopere toate crăpăturile.” Dar când se uită mai atent, Joe observă că stratul de pământ aplicat este foarte gros și nu a făcut priză cu tencuiala inițială. Bucățile de tencuială le poți lua cu mână. „Asta nu-i a bună! Trebuie să dăm jos tot peretele și să refacem treaba”. Fetele s-au demoralizat foarte tare, dar astfel de lucruri se mai întâmplă. Doar cine nu muncește nu greșește! Recălcăm pământul și de data asta îl aplicăm în strat foarte subțire. Acesta are menirea să acopere crăpăturile inițiale din tencuială și să dea o notă de prospețime.

Timpul trece repede și îndată se apropie finalul zilei de lucru. Bea și Samy, rămași fără activitate, s-au apucat să pregătească un teanc de lemne pentru focul de seară. Apăi dacă tot e de foc, să îl îmbinăm cu utilul! Adunăm și scoarța rămasă de la decojirea bețelor de alun și câteva mormane de frunze uscate și le punem pe foc . Mirosul de frunze arse este un pic cam dulce… Hmmm!!! Oamenii din tabără încep să își pună întrebări și să devină suspicioși. Nu trece mult timp și Joe le confirmă bănuielile. „Dragilor, haideți la gogoși!!!” „Știam eu!!!” se aud voci fericite. Cu zahăr sau cu gem, acestea au fost cele mai savurate gogoși!

Cina decurge apoi într-o atmosferă romantică, la lumina frontalei. Mâncăm, ca de obicei, cu multă poftă. Nu știm dacă e oboseala muncii, aerul curat sau alimentele sănătoase, dar părem să nu ne mai săturăm.

Seara o închidem tot cu spectacolul stelelor și dansul focului din vatră. Și puțină aventură prin pădure, ce implică 2 topoare, 2 tineri curajoși și un buștean neînfricat. De parcă nu erau și așa suficiente sunete ciudate în pădure! Oricât de înfricoșător ar fi întunericul, Simi și Tudor s-au întors victorioși și cu o captură pe cinste! A fost o zi plină și totuși mai avem energie înainte de somn. Sau poate ne animă focul și valurile lui de căldură.

Va urma…

Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand

Povestit de Elena Tănase






ut accumsan suscipit elit. libero Curabitur facilisis commodo libero nec leo. quis,