Jurnal de lucru 2018 – Sectorul neolitic. Ziua 03

Jurnal de lucru 2018 – Sectorul neolitic. Ziua 03

Jurnal de lucru 2018 – Sectorul neolitic. Ziua 03 1600 898 La Origini

Bună să vă fie inima și în această minunată zi! Este joi. Nici nu ne vine să credem cum trece timpul. Aici, la Tecșești, el se dilată. Au trecut doar 5 zile de când ne-am întâlnit prima data, dar am realizat enorm de multe lucruri. Sa dea Domnul să ne țină vremea bună și starea de bine până la sfârșitul taberei!

După micul dejun ne strângem la vatră și ne organizăm. „Cum stăm cu șanțul?” întreabă Joe. „Șanțul este gata. Mai trebuie sparte pietre ca să îl umplem”. „No, bun! Trebuie să terminăm și cu tencuiala pe interior. Mai avem niște pământ de anul trecut, dar trebuie să îl alegeți cu grijă de rădăcini. Oricum, o să mai aducem o tură. Cine se bagă la cob? ” (câteva fete ridică mâna) „Folosim pământul pe care îl avem dar, repet, ales bine. Aceeași compoziție: două găleți de pământ, una de nisip, sare, paie și un pic mai multă apă față de ultima tură. Băgăm o tură și apoi, după ce terminăm tencuiala la interior, mergem să luăm pământ. Iar după amiază ne apucăm de împletit rafturile.”

Echipele se mobilizează imediat. Mihaela, Andreea și Geta calcă lutul, Simona mărunțește paiele, iar Ioana și Patricia le ajută pe fete să îndepărteze pietricelele și rădăcinile din pământ.

Întâmpinăm mici dificultăți în obținerea cobul de astăzi. Am schimbat pământul, iar acesta este foarte nisipos (în anii trecuți aproape că nu a fost nevoie să folosim nisip), iar amestecul nu a ieșit cum trebuie. Dar se drege. Mai punem puțin pământ, câteva paie și îl mai călcăm o dată.

Sus, în pădure, Flaviu a preluat rolul spargătorului de pietre. O muncă pentru cei mai viteji dintre noi! Din când în când ne amuzăm de sunetele pe care le scot băieții din pădure. „Bă-bă-bă-bă-bă” a devenit semnalul că se aruncă pietre. Pentru a le transporta mai ușor, aruncă pietrele în vale, de unde le culege Vlad.

Bea, Nico, Lavinia și Claudia au tencuit înteriorul Colibei Vraciului și mai apoi au nivelat, cu mâinile ude, lutul pus ieri. Până vine următoarea tură de cob ele așează pietrele în șanț.

Și uite așa, nici nu ne dăm seama când o trecut timpul și vine ora mesei. După care, o bine meritată pauză de odihna! Ne întindem izoprenele la umbră și tragem un pui de somn, sau ne ascundem în pădure, unde poți vedea printre frunze și ramuri câteva hamace legănându-se.

Se face ora patru și jumatate și în tabără se strigă adunarea. Ne dezmorțim și la 5 suntem iar la lucru. Fetele se apucă toate să prepare cobul și, după ce prima tranșă a fost terminată, ne împărțim. Joe, Ioana, Cornelia, Patricia, Nico și Lavinia sunt responsabili cu tencuitul în această după-amiază, iar Andreea, Geta, Mihaela, Simona și Bea au rămas la Coliba Bucătarului, la „cobit”. Fericirea lor a atins apogeul atunci când Bea scoate o ciocolată. „Ne-a uns sufletul! Ne-a înseninat zâmbetul! Să fii fericită și iubită!” îi spune Mihaela cu un zâmbet până la urechi!

Lavinia și Nico devin din ce în ce mai implicate și mai devotate Vraciului. La baza pereților au fost amplasate pietre de dimensiuni mari. Lavinia trage lut peste ele pentru a le stabiliza și a uniformiza aspectul. Daca ea lucrează la partea de jos, Nico este preocupată de partea de sus a colibei. Spațiul dintre acoperiș și perete trebuie de asemenea astupat. Pe alocuri mai completează cu stuf sau bucăți de lemn și apoi lipește pământul. Au rămas în priză deși restul colegilor au luat pauză. „O să am așa o satisfacție când o să termin peretele asta!” spune Lavinia extenuată.

La echipa „de pământ”, aceeași poveste. La un moment dat apare Cornelia.

Ați făcut și voi pauză?” „Nu.” „Cum nu?! Adică munciți într-una de mai bine de două ore?” „Facem pauză acum, că rămânem fără pământ.” „Hai să ducem lada asta și luăm o pauză,” căzură fetele de acord. „Dar să nu cărați lada singure. Strigați-l pe Vlad. Că doar e… Rahan!” „Vlaaad!!!” strigară fetele în cor.

Liniște și pace când, dintr-o dată, sare din spatele copacilor, ager precum o pantera, Rahan la dispoziția domnițelor, pregătit să înfrunte orice pericol! No, amu’, nu e cazul de primejdie, dar o troacă cu lut este destul de grea.

În Coliba Vraciului Lavinia și Nico nu vor nicicum să se oprească. Nici măcar Bea nu a reușit să le mituiască, ducându-le două felii de pâine cu dulceață. Cum s-ar spune, ele îi mănâncă din palmă acum! Nu vor să își scoată mâinile din lut sub nici o formă! Asta DA pasiune! (Îi mulțumim pe această cale Claudiei care a venit pregătită cu dulceață, zacuscă și alte bunătățuri). Pe măsură ce soarele apune, în Colibă este din ce în ce mai întuneric. Dar fetele se descurcă în orice condiție. Ba chiar le ajută, spune Nico, căci treaba lor este să acopere spațiile prin care intră lumina. Între timp Vlad și Patricia termină pauza și se întorc la tencuiala exterioară. Apar și băieții cu sacii de pământ și nisip, terminăm casa de tencuit și apoi ne bucurăm de apus, așteptând să fie gata masa.

Mihael a devenit bucătarul taberei pentru o după-amiază, iar ingredientul surpriză este căprioara. Apoi daca cei din prima tabără s-au bucurat de căprioară gătită de Valer, prietenul nostru de la Alba-Iulia, noi o să ne bucurăm de căprioară gătită de Mihael, prietenul de la Oradea. Pentru vegetarieni am pregătit ghivechi de legume cu mămăliguță.

Tot pe seară, prietenul nostru Samy (voluntar în prima tabără – de restaurare) a revenit. Până și Nea Milu s-a bucurat să îl vadă! „Ia uitați, Nea Milu, cine a sosit! Vis-Frumos s-a întors!” am strigat noi la el, în timp ce urcam împreuna dealul spre tabără. „Aaa!! Să treci pe la mine!” răspunde Milu zâmbind. „Neapărat trebuie să mergem!” îl îndemnau pe Samy prietenii lui, căci nu a venit singur, ci însoțit de Simi și Tudor.

Noaptea ne găsește la focul de tabără jucând diverse joculețe ce ne solicită imaginația. Ne place când ne strângem atât de mulți. Proiectul nostru este într-adevăr viu și prinde viață cu fiecare persoană ce ni se alătură. Pasiunea pentru lucrurile autentice o poți simți în fiecare dintre noi și împreună construim nu doar un muzeu, ci și principii și valori ce ne vor ghida prin viață.

Stele ne însoțesc spre lumea noastră interioară iar somnul ni se așează pe pleoape. Noapte bună, Lună! Noapte bună, Colibe! Noapte bună, oameni dragi!

Va urma…

Un proiect realizat cu sprijinul Albalact, Policolor Romania, TransEuro. Aproape de client și Zaga Brand

Povestit de Elena Tănase






libero. leo. luctus justo libero Praesent elementum efficitur. Lorem